Vreaubilet

Ca show-ul celor de la Ten Years After a fost un succes stau dovada zecile de cronici scrise la superlativ si aparute pe site-uri si bloguri. Un concert care a spus multe despre perioada de aur a muzicii, cand oamenii stiau sa o asculte, sa o aprecieze, sa o simta si sa o faca sa devina o parte din ei.
Foarte atenti cu cei din jur, in culise, cei patru au glumit, au zambit, s-au fotografiat rabdatori cu membrii ai staff-ului organizator si s-au pregatit cu entuziasm pentru intrarea in scena. Fiecare miscare, gest sau cuvant trada profesionalismul si experienta a cateva decenii de activitate… Calitati care s-au vazut din plin si pe scena.

           Maestrul vine iarasi sa ne cante frumusetea Anotimpurilor. Vazute prin ochii sai, mugurii pomilor, stralucirea soarelui, bogatia granelor sau albului “incandescent” al zapezii prind o insemnatate inzecit mai valoroasa. In momentul de fata, “menestrelul”  se afla in turneu prin tara, iar pe 6 martie va inchide “Stagiunea Permanentelor Frumuseti” la Sala Palatului din Bucuresti.

Din pacate, dupa 10 ani in care Tudor Gheorghe a incantat intreaga tara cu piesele desprinse de pe albumele “Primavara , Vara, Toamna si Iarna Simfonic”, acest ciclu de spectacole va fi si ultimul. Nu fiti dezamagiti! Maestrul pregateste doua noi proiecte inedite pentru acest an, asa cum ne-a obisnuit. Insa va recomand sa nu pierdeti aceasta ultima reprezentatie.

Simona Dragulescu

Dragostea dureaza 3 ani… sau nu? Eu garantez ca dragostea mea pentru “Dragostea dureaza 3 ani” va dura mai mult. Dragi tineri (casatoriti sau burlaci), va sfatuiesc sa mergeti la aceasta reprezentatie. Va veti descoperi fara dubiu in pielea lui Marc (Cristi Iacob), a sotiei (Adriana Trandafir), a lui Alice (amantei). Veti rade in hohote. Veti avea “the time of your life”!
Actorii sunt exceptionali (si rar folosesc eu cuvinte mari), scenariul te uimeste, replicile sunt dinamice si socante. Nu conteaza ca veti sta pe jos, in picioare sau gasiti totusi locuri pe bancute la Laptaria lui Enache, MERITA!!! Publicul are un rol important in piesa, participand activ la petrecerea de divort data de Marc. Nu va pot spune mai multe, nu din cauza ca nu as vrea, insa nu as reusi sa transpun real in cuvinte acest joc actoricesc ce exceleaza tocmai prin naturalete.

Se spune ca luni (si in special dimineata) nici iarba nu creste… Iata-ma, insa pe mine astazi abia asteptand sa ajuns sa scriu despre spectacolul la care am asistat ieri. Este vorba despre Straini in Noapte la care, spre rusinea mea, abia aseara am reusit sa ajung.
O reprezentatie deosebita pe care cei doi actori – Florin Piersic si Emilia Popescu l-au pus in scena intr-o maniera unica, care ne-a facut sa radem, sa plangem, sa simtim, in care ne-am regasit cu totii – femei si barbati, fideli si infidele (si invers), parinti si copii.

M-a impresionat modul in care Florin Piersic a aparut inaintea spectacolului in fata publicului pentru a ruga spectatorii sa isi inchida telefoanele. O rugaminte pe care a imbracat-o in straiele unei povestiri amuzante, ca publicul sa nu cumva sa interpreteze negativ spusele sale: “Pe langa faptul ca nu exista lucru mai deranjant pentru actor decat sa sune telefonul in momentul in care joaca, acestea va fac si rau la creier. De aceea va indemn sa folositi mai degraba firul (hands-free) cand vorbiti la telefon. Chiar maine o sa-mi cumpar si eu unul”.

Temandu-ma sa nu fiu chiar eu cea care strica atmosfera, mi-am scos bateriile din ambele telefoane. Hazardul si-a urmat insa soarta, dupa cum spune chiar una dintre liniile scenariului. Unii, care probabil nu au fost impresionati de discursul actorului, nu au catadicist sa isi dea pe “silent” mobilele. Altfel cum ne explicam faptul ca exact atunci cand jocul actoricesc era mai pasionant, cand tensiunea dintre cele doua personaje ajunsese la cote alarmant de mari, s-a auzit sunetul de care ne temeam cu totii… soneria unui telefon. Care a sunat… si a sunat… si a tot sunat… de minim 8 ori pana cand cineva-ul a catadicsit sa il inchida. Ne uitam cu totii cu sufletul la gura la cei doi actori, speram sa nu fi auzit, speram din tot sufletul sa continue. Si au continuat, nu insa inainte ca Florin Piersic sa faca o remarca ironica, care m-ar fi facut sa intru in pamant, daca eu as fi fost in locul “desteptului”.

Am iesit plangand de la spectacolul in care rasturnarile de situatie ne-au tinut cu sufletul la gura pe parcursul celor doua ore fara pauza si fiind fericita ca avem astfel de actori, de regizori (in cazul de fata maestrul Radu Beligan) si ca orice ar face generatii de politicieni nu vor distruge cultura, nu ne vor lua valorile… Altfel am fi doar niste.. straini in noapte…

Campania VreauBilet, “1989-2009  - DEGEABA” declanseaza Curiozitate. Admiratie. Dispret. Fata de cine? Fata de ce?  Ce inseamna de fapt 1989-2009? 20 de ani!

“20 de ani… 20 de ani de sperante in ziua de maine, dar ziua de maine va fi ori la fel ca ziua de ieri ori mult mai “proasta”, romanul din mine (daca a fost cu adevarat roman, sau a ramas roman!) a invatat ca nu poate crede ca lucrurile se pot schimba peste noapte si asa a si fost”, afirma un tanar pe www.vreaubilet.ro.

Sau poate:

“ Nimic nu e degeaba. Nici cei 20 de ani care au trecut de la Revolutie nu au fost in zadar. S-au schimbat multe, avem libertate de exprimare, acces la informatii, la calatorii si multe altele”, se aude un alt glas.

E propaganda sau nu? Este un indemn la lupta? Este o simpla afirmatie? Este un mesaj de resemnare? Fara sa spun mai mult,  va invit sa spuneti liber ce va inspira acest slogan pe site-ul www.vreaubilet.ro.

Ce va spune voua Folk-ul? Mie imi spune Suflet. Poezie. Muzica.  Imi spune: COPAC. Un copac puternic, crescut dintr-o mladita cu multa vointa, cu personalitate. Care in timpul ascensiunii sale, a avut parte de vant, de ploi – nu ploi – furtuni, a pierdut fructe sanatoase, s-a indoit pana la pamant… dar, flexibila, a rezistat. A revenit cu mai multa forta si s-a transformat in COPAC. Inalt, vanjos si cu multe ramuri. Iar acum, cei care trec prin fata sa se-apleaca cu respect.

“Folk Maraton” isi propune sa aduca un omagiu COPAC-ului si fructelor, la sfarsit de septembrie. Un omagiu de 4 ore…

“Toate cate-au fost/ Azi devin povesti,

Ce departe esti/ Si cat imi lipsesti.”

Pentru iubitorii folk-ului versurile de mai sus, de cateva zile incoace, o insemnatate mai puternica decat au avut-o vreodata. In aceste momente, textul de mai sus reprezinta chiar mai mult decat o poezie unica pusa pe folk intr-o maniera specifica, intrucat autoarea lor, Tatiana Stepa a facut ca acesta sa transmita exact ce multi romani simt in aceste moment vis-a-vis de despartirea prematura de ea.

Sa incercam totusi sa vedem peste tragedia produsa de plecarea acestei cantarete de exceptie, apreciată pentru tragismul, puterea vocii sale, si nu in ultimul rand, pentru caldura sufletului sau, caldura ce ne va invalui fara doar si poate in cadrul primei editii Folk Maraton, pe care i-o vom dedica. Sa incercam sa reinsufletim ce cantareata a iubit mereu, sa redam cele mai frumoase refrene, poezii, versuri prin intermediul colegilor sai, reprezentanti ai folk-ului. :Nicu Alifantis, Vasile Seicaru, Ducu Bertzi, Mihai Nenita, Marius Batu, Pavel Stratan, Maria Gheorghiu, Mircea Baniciu, Vlad Cnejevici, Doru Stanculescu, Sorin Minghiat, Zoia Alecu, Alina Manole si Tapinarii vor canta pe 30 septembrie pentru noi si pentru ea, pentru optimismul si pofta de viata care a caracterizat-o, pentru puterea si forta cu care a luptat intotdeauna, pentru dragostea ei fata de scena…

Odihneste-te in pace, Tatiana Stepa… Nu te vom uita niciodata!

Maine si poimaine am anuntat reprezentatia “Confesiuni despre viata si arta” sustinuta de maestrul Radu Beligan. Mai sunt bilete doar pentru spectacolul de vineri, pentru cel de joi se “gatara” de mult. Am scris in comunicatul pe care l-am transmis mai devreme ca nu trebuie sa pierdeti intalnirea cu omul teatral al zilelor noastre. Si ar trebui sa luati in serios indemnul!

Este o portie de cultura cu care va intalniti rar (Tudor Gheorghe ne mai ofera cateodata o felie, alaturi de alti giganti, dar oricum putini la numar), este un privilegiu de care chiar trebuie sa profitam. Adica din care trebuie sa ne infruptam cu pofta! Prin intermediul caruia trebuie sa demostram ca arta si cultura sunt bucatele cele mai de delicioase pentru noi, daca ramanem in aceasta metafora a zonei culinare. Privilegiu pe care, daca nu-l valorificam acum, o sa-l pierdem: cocalarii ne vor lua halca, inlocuind-o cu alte lucruri mai de “pret”, gen “Festivalul Ghiulurilor Gigant”. Nu sunt premonitii, sunt statistici.

Simona Dragulescu

Read the rest of this entry »

Kenny G creaza dependenta!

Ne-am bucurat foarte mult, noi, bucurestenii, sa-l avem pe Kenny G pentru prima data alaturi de noi. A fost un concert care a creat o atmosfera extraordinara la Sala Palatului. Kenny G este cu adevarat fenomenal, un om extrem de jovial, al carui scop – se vedea de departe- era sa ne faca sa ne simtim bine. A zambit tot timpul, ne-a dezvaluit secretul mentinerii unei note muzicale minute in sir, a dat mana cu oameni din public, a cantat unui cuplu de tineri, apoi unuia de batrani. Ne-a aratat cat este de sensibil si nu cred ca a fost doar un rol. Iar noi l-am iubit, am dansat, am plans, am ras, am trecut prin tot felul de stari contradictorii.

Nu doresc sa dau detalii in privinta desfasurarii concertului ( relatari puteti gasi la rubrica de newsflash de pe site-ul nostru), insa am tinut sa pun accentul pe emotiile pe care Kenny G ni le-a oferit, asa cum de altfel am “prevestit” in comunicatele anterioare venirii sale in premiera.

Emotii pe care le uitasem… si pe care multi ni le doream… S-a vazut din frenezia aplauzelor de la sfarsit pentru revenirea artistului pe scena. De fapt nu pe Kenny G il doream inapoi neaparat, ci sentimentele pe care numai acest saxofonist ni le putea oferi, caci el poate fi numit pe buna dreptate “maestrul sentimentelor”. Dupa terminarea spectacolului, am avut senzatia ca am pierdut ceva… si totodata ca am regasit ceva ce pierdusem de mult. Nu pot descrie in cuvinte, dar pot spune ca artistul Kenny G creeaza dependenta! Si asta inca de la primul spectacol.

Simona Dragulescu

PR Specialist

VreauBilet